Fantezia e o tr?s?tur? de c?petenie a poeziei lui Virgil Diaconu. Dar pentru a dobîndi calitatea liric?, cialis un text se cuvine a se confrunta nu cu realul (solu?ie facil?, didactic?), ci cu propriile sale tensiuni. Tensiuni cu cît mai relevante cu cît deriv? din poezia îns??i, existen?a fiind resorbit? în structuri metaforice. (…).
Cu cît carna?ia poemelor devine mai substan?ial?, cu atît îndep?rtarea de real cap?t? la rîndu-i amploare. Poezia se hr?ne?te cu jertfele oferite de concret ?i deopotriv? cu ofrandele abstrac?iunilor, în mi?carea împlinirii sale specifice. Se afl? aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anul?rii realului, prielnic condi?iei lirice.
„Dac? tot am venit la voi, ia nu mai trage?i cu ochiul la ea ?i nu v? mai uita?i pe furi? la femeia mea, dac? tot am venit. Dac? tot am venit aici, în aceast? via??. Mai vede?i-v? de treburi ?i n-o mai ispiti?i cu privirea, cînd vine înf??urat? în vulpea ei argintie… Mai am ?i alte griji decît s? o feresc de capcane, cum sta?i h?ita?i cu ochii pe ea, ca la vîn?toare.”
Gheorghe GRIGURCU
